De-a lungul anilor am plantat in gradina zeci de rasaduri de anghinare. Dincolo de proprietati terapeutice sau utilizari culinare (de care sunt constienta si pe care le apreciez) anghinarea este o planta foarte frumoasa, cu o floare spectaculoasa si inainte de toate un boboc imens, apetisant, acoperit de solzi ca o reptila demult disparuta. Toata planta arata ca venind dintr-un trecut indepartat.

Anghinare in floare

Anghinare in floare

Frunzele sunt foarte decorative, argintii in bataia soarelui, cu crestaturi adanci, iar bobocii sunt simpli, verticali si eleganti. Daca poti tine in frau lacomia si lasi macar un boboc sa infloreasca, spectacolul este complet. O explozie pufoasa de un mov luminos erupe dintre solzii verzi, amenintatori acum.

Frumoasa, generoasa, deliciosa anghinare

Frumoasa, generoasa, delicioasa anghinare

Anghinarea este un simplu ciulin, insa unul elegant. Tulpina de un metru si jumatate uneori chiar doi este foarte inalta in comparatie cu majoritatea ciulinilor.

Frunzele argintii si bobocii verzi cu solzi mari fac din anghinare o planta usor de incadrat in orice schema coloristica din gradina. Sunt putine plante care arata atat de nobil, e ceva regal in felul in care se desfasoara, in siguranta cu care ocupa gradina, in movul imperial cu care infloresc.


Recolta bogata de anghinare

Recolta bogata de anghinare

In primul an de viata anghinarea trebuie protejata de melci si seceta. Daca este udata regulat si ingrijita in primul an, lucrurile devin mult mai simple in urmatorii ani.

Din pacate in primii doi ani bobocii trebuie inlaturati de indata ce apar. Daca sunt lasati sa creasca si mai apoi sa infloreasca vor obosi planta care nu va avea aceeasi vigoare in anul viitor si care, uneori, nu supravietuieste iernii.

Curata si gata de fiert

Curata si gata de fiert

Anghinarea este o planta perena asa ca odata plantata in gradina va ramane acolo multi, multi ani. Ii trebuie un loc permanent suficient de larg si un pamant fertil bine sapat. Mranita ajuta asa cum o face orice alt ingrasamant.

Anghinarea uraste umbra si din experienta mea creste foarte bine din seminte plantate din martie pana in iulie. Din lacomie si grija pentru plantele pe care le am deja, le mai inmultesc si in toamna prin divizare.

Anghinarea cu frumusetea ei preistorica este delicioasa. De fiecare data cand vad o planta gandul ma duce la pranzuri lenese in gradina, la umbra ciresului, cu un vin rece si o companie calda. Anghinare, fii binecuvantata!