Nici gradinile si nici oamenii nu stau pe loc. O gradina abandonata se intoarce la salbatica natura, una ingrijita fuge cat mai departe de ea.

Sunt o gradina intr-o permanenta transformare, marcata profund de propria mea viata si de oamenii din ea.

Daca am invatat despre mine ceva este ca tragediile ca si marile bucurii au cam acelasi efect asupra mea.

Ambele imi dau viata peste cap, imi schimba prioritatile, ma transforma fundamental. Si am mai invatat ca nimic nu are darul sa ma schimbe mai mult decat o secunda sau un deceniu.


Bine ati revenit in gradina mea

Bine ati revenit in gradina mea

Tragediile si bucuriile ma fac sa uit de mine, chiar daca sunt in mijlocul lor. Ma pierd intr-o avalansa de emotii, o coplesitoare stare de agonie sau extaz.

Spre deosebire de majoritatea oamenilor pe care ii cunosc mie imi ia tare mult timp pana ma pun pe picioare.

Insa de fiecare data cand am uitat de mine am reusit sa ma regasesc intr-o carte sau o floare.

A trebuit insa sa am curajul sa pun punct. Si asta este momentul in care pun punct.

 

Acum in floare in gradina mea este splendidul Viburnum tinus

Acum in floare in gradina mea este splendidul Viburnum tinus

Oricine a trecut prin moarte, nastere, despartire sau boala stie ca viata merge inainte cu tine transformat. Uneori te taraste dupa cea.

Fiecare moment major ramane cu tine insotit de o cicatrice. Daca cineva ma va taia in doua in mijlocul meu va gasi cercuri mai intunecate sau mai luminoase asa cum gasesti la copaci.

Ani marcati clar de necazuri, ani dulci de impliniri exact asa cum copacii isi noteaza pe dinauntru ca sa nu uite niciodata furtunile si secetele si ploaia binefacatoare sau pe cea devastatoare.

Orhidee la Gradina Botanica din Washington DC

Orhidee la Gradina Botanica din Washington DC

De cand n-am mai fost pe aici am visat la gradina mai mult decat am gradinarit insa nici o secunda nu mi-am abandonat gradina. Viata cu ale ei are darul de a pune lucrurile in ordine. Si ordinea ei este arareori ordinea noastra.

Asta este motivul pentru care cred din ce in ce mai putin in planuri.

Nu le-am abandonat, pentru m-am nascut cu o lista in mana, insa am decis sa nu ma mai pedepsesc cand nu reusesc sa fac ceva ce era trecut pe lista.

Flori de oregano in gradina lui George Washington de la Mount Vernon, in apropiere de Washington DC

Flori de oregano in gradina lui George Washington de la Mount Vernon, in apropiere de Washington DC

In locul planurilor chioambe acum aleg obiective un pic mai vizionare.

Pentru ca in continuare cred ca sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le facem in viata, care ne fac viata plina, bogata.

Raman convinsa ca pentru a ne trai viata din plin: trebuie sa fim macar odata parasiti si trebuie sa parasim cel putin odata; trebuie sa pierdem macar un om drag;  trebuie sa construim/reconstruim o casa sau o viata;  sa crestem o floare si un pui de om; sa fim macar odata foarte aproape de moarte si sa stim sa facem ceva cu mainile goale.

Nu cred insa ca daca ceva din lista asta ne scapa trebuie sa regretam.