Lumina moale surprinsa atat de bine de John Everett Millais ne inconjoara. Imaginea fetelor imbujorate si melancolice strangand frunzele ruginii intr-un cos de rachita este dupa mine cea mai frumoasa evocare a acestui anotimp spectaculos. Am in fiecare an revelatia pe care Arghezi a pus-o in cuvinte atat de bine: “Niciodata toamna nu fu mai frumoasa”.
O gradina ruginie in care portocaliul este echilibrat si accentuat de nuante de albastru si verde
De ce este toamna atat de frumoasa? Este melancolia din tabloul lui Everett Millais sau ce nu a reusit el sa picteze: aerul rece al diminetilor cu parfumul lor contradictoriu si complet de moarte si pofta de viata.
Pentu mine sunt toate la un loc iar deasupra, in varful piramidei, troneaza culoarea. Culoarea asta incredibila, ireala, o culoare care incalzeste inima si lumineaza mintea.
O alta combinatie clasica: portocaliu si rosu inchis
Explozia de culoarea a toamnei sta pitita cuminte luni intregi, din primavara, din mugure, asteptand clipa asta.
Este poate cea mai poetica declaratie pe care o face natura.
Rosul si galbenul si ruginiul stau acolo, ascunse, pentru a iesi la iveala toamna. Oamenii de stiinta incerca inca sa dezlege misterul lui de ce. De ce acum? De ce toamna?
Combinatia de flori galbene si albastre este foarte des folosita de gradinari
Poate ca este felul in care copacii ne pregatesc pentru iarna monocolora. O explozie de culoare, un cantec de lebada…
Pana acum plopul, artarul, platanul au stat tacuti, un decor fosnitor peste care ochiul trece fara sa zaboveasca.
Imi place sa cred ca toamna, cu risipa ei de culoare, este extazul de dinaintea agonie de final asa cum se intampla cu cei ce sunt in pragul mortii si care au pentru cateva clipe mintea limpede ca sa poata sa spuna “La revedere”.
Un tomnatic ghiveci ruginiu si plante alpine, totul in depina armonie
Toamna este o lectie de cromatica care ne scoate din rutina rozului, albului si rosului. Daca privim dincolo de culorile astea atat de des intalnite in gradinile noastre descoperim ca putem avea toamna cu noi tot anul.
E simplu: portocaliu, bronz, ruginiu, galben, mov, galben, albastru. Toate astea la un loc si ca prin minune: e toamna.
Invatand din dihotomiile toamnei: rigoarea aleilor de lem si dezordinea frunzelor si florilor
Toate gradinile pornesc de undeva, vin din ceva.
Explozia de culoare a toamnei poate sa fie pentru gradinile noastre un inceput care ne va scoate din rutina verii.
Dihotomiile toamnei: viu-mort, frumos-urat, haos-ordine sunt si ele cu noi tot anul. Daca la ele adaugam culoarea vom avea in gradinile noastre o perpetua toamna.
