Pe unde merge englezul ia dupa sine gradina. Asa se face ca sunt gradini englezesti in Franta, America, Italia, Romania. Oriunde se stabileste englezul are nevoie de peluza sa perfect tunsa si delicios de verde si de straturile sale cu flori in care o recunosti pe Gertrude Jekyll, pe Vita Sackville-West si pe Christopher Lloyd.

Am dat in Franta, mai exact in Normandia, peste o gradina englezeasca care recreeaza pentru proprietarii ei gradina la care au visat acasa dar pe care nu si-o pot permite acolo.

Casa englezului in Normandia cu plante de jur imprejurul intrarii si gazon cat vezi cu ochii

Casa englezului in Normandia cu plante de jur imprejurul intrarii si gazon cat vezi cu ochii

Multi englezi se muta in Franta, Italia, Spania, Romania si mai stiu eu unde in lume din motive economice. E mai ieftina viata in toate aceste tari decat este in propria lor patrie. In plus in toate tarile astea poti cumpara pamant relativ ieftin.

Si gradinile la care viseaza ei au nevoie de ceva pamant pentru ca stilul englezesc depide in mare masura de peluza tunsa cu minutiozitate. Englezul vrea sa vada o intindere verde, un covor parfumat si moale sub picior.


peluza gradina englez Normandia Franta

Peluza atent tunsa a unui englez stabilit in Normandia, Franta

Gazonul a aparut pe domeniile englezilor avuti in secolul al XVIII-lea pentru a spune lumii ca sunt atat de bogati incat nu au nevoie sa pasca o vaca, o oaie sau in cal pe pajistile lor. Pot tine iarba frumos tunsa numai asa, de placere.

Pana la urma tot englezul si-a dorit sa fie ca bogatanul la a carui risipa se uita cu jind si, chiar daca peluza lui nu era tot atat de mare, o bucatica acolo putea si el sa tina, tunsa militareste, numai pentru placerea ochiului sau sau/si invidia vecinului.

Peluza tunsa scurt luminata de soarele primaverii

Peluza tunsa scurt luminata de soarele primaverii

Si cum zic englezul ia cu sine gradina oriunde il arunca viata asa incat goana dupa gazon a transformat dramatic Taj Mahalul. Initial gradina ar fi fost plantata cu trandafiri, narcise, pomi fructiferi. Imperialistii britanici au transformat gradina asa incat sa semene cu peluzele Londrei de care le era dor.

Si absurditatea peluzei nu se opreste aici. Chiar si in zilele noastre californienii au peluze. Intr-o clima de cele mai multe ori secetoasa a avea un gazon verde, adica bine udat, este o crima. Si peluza nu presupune numai apa. Ca intinderea de iarba sa fie prefecta trebuie ingrasata, ierbicidata si asta se face in majoritatea situatiilor cu ajutorul chimicalelor.

Peluza toamna in jurul straturilor cu legume si fructe

Peluza toamna in jurul straturilor cu legume si fructe

Noel Kingsbury este un gradinar si scriitor englez care vorbeste cu pasiune despre obsesia lipsita de sens a englezului pentru gazon: “The bad news about the British Empire of the Lawn is that in nearly all the colonies they have to be watered to keep them green and doused in pesticide to stop all sorts of things eating or infecting them.

Gardeners in other parts of Europe have lawns too, but they clearly don’t feel that they have to. To go back to the eastern part of Germany where we started, snow often leaves a lawn brown, and then low rainfall and hot summers can brown it off too – so traditionally a lot of people fill their gardens with veg, fruit and flowers. The idea of lawns being somehow compulsory is a largely British idea, passed on like a raging infection to certain of the colonies.”

 

Peluza imediat dupa ce a fost tunsa

Peluza imediat dupa ce a fost tunsa

Peluza a devenit o realitate a gradinilor romanesti. Este un simbol al capacitatii noastre de a controla natura si, ca si in cazul englezilor de acum cateva secole, un simbol al reusitei noastre in viata, al statutului nostru social (de cele mai multe ori imaginat de noi, pozat pentru altii si justificat numai de averea acumulata).

Imi place mirosul de iarba proaspat taiata si efectul estetic pe care il produce peluza bine intretinuta. Cu toate astea bucatica de iarba pe care o mai tund cu regularitate nu este udata si nici ierbicidata si asta pentru ca intr-o buna zi m-am intrebat: de ce?

Trebuie sa ne uitam in jurul nostru si sa ne intrebam de ce facem ce facem. Mereu. Sa punem intrebarea asta asa cum o fac copiii mici in legatura cu orice decizie pe care o luam. Sunt sigura ca vietile si gradinile noastre ar arata cu totul altfel.