Am spus de multe ori ca pentru mine gradina este un refugiu, o fuga de realitate. Insa nici aici nu avem scapare si, din cand in cand, mizera realitate ajunge peste capetele florilor la noi. Am ocolit multa vreme subiectul insa nu il mai pot ignora. In ultimele luni am primit zeci de mesaje despre furturile din gradini. Intregi recolte furate sau vandalizate, copaci dezradacinati, flori smulse cu tot cu radacini, porti, stalpi, garduri .

 

O gradina de legume din Franta, aflata pe marginea unui drum, imi aminteste ca nici in alte parti lucrurile nu stau mai bine. Insa   gradina sta in picioare desi departe o orice locuinta. Cate astfel de gradini ar arata asa la noi?

O gradina de legume din Franta, aflata pe marginea unui drum, imi aminteste ca nici in alte parti lucrurile nu stau mai bine. Insa gradina sta in picioare desi departe o orice locuinta. Cate astfel de gradini ar arata asa la noi?

Putem cauta explicatii dar nu am sa ma obosesc sa o fac. Oscar Wilde spune in “Portretul lui Dorian Gray”: “In ziua de azi oamenii cunosc pretul fiecarui lucru si valoarea nici unuia”. Si cred ca asta este jaful din gradini: nu tine cont de valoarea pe care fiecare planta o are.

Pentru ca o floare, un copac nu este rezultatul a zece minute de sapat. Orice gradinar stie ca dupa ce ai facut groapa si ai plantat copacul sau trandafirul sau bujorul urmeaza treaba grea: udat, plivit, curatat, taiat, mulcit. Fiecare planta este o mare investitie de timp si una si mai mare de sentimente.

Am plantat majoritatea pomilor fructiferi din livada in lapovita cu mainile vinete. In fiecare toamna si primavara ies dintre trandafiri, muri si zmeuri insangerata. Gradina mea este pretul a zeci de ore de munca intotdeauna placute, niciodata insa usoare. Am o cronica durere de spate care imi aminteste cu intensitate din cand in cand – si din ce in ce mai des – ca pentru placerea florilor si recoltelor de tot felul se plateste intotdeauna un pret.


Propria mea experianta spune ca ne aflam de mai bine de 20 de ani intr-un gol de morala si justitie cu care din pacate suntem mai toti complici. Uneori toleram politistul care baga o spaga in buzunar, alteori zambim cu satisfactie cand inca unul ajunge la puscarie dupa o arestare in miez de noapte si o judecata sumara.

Imi pare rau sa termin intr-o nota pesimista insa cred ca, la noi sau aiurea, justitia umana este incapabila sa fie dreapta. Daca sentintele pentru furt ar fi pe masura faptei cei ce jefuiesc gradinile ar fi condamnati la munca. La munca in van, an, dupa an, dupa an…