In nuvela “The Freedom of Found Food”, scriitoarea americana Ellen Morris Prewitt vorbeste despre smochinele decojite pe care bunica le pregatea si punea intr-un vas de sticla pe masa de la bucatarie in asteptarea mainilor infometate ale nepotilor.

Putem manca smochine in coaja sau le putem curata singuri dar cand cineva le curata pentru noi smochina trece de la statutul de fruct la cel de lux nenecesar.

Dar cand oare este luxul necesar?

Gradina, florile sunt smochinele mele decojite de cineva drag. Acesta lux al meu este necesar. Traim vremuri grele, la grijile noastre zilnice adaugam pe cele ale societatii in care traim.


Nu trebuie sa dramatizam insa o simpla privire in urma ne arata ca se poate si mai rau. Nu ne incalzeste cu nimic dar bunicii, strabunicii nostrii, au prins razboaie, unii cate doua.  

Dramele, tragediile sau melodramele vietii mele sunt mai usor depasite si rezolvate atunci cand, din cand in cand, ma pot refugia in gradina, intre flori.    

Florile sunt generose, nu voi inceta sa spun asta. Nu trebuie sa ai bani sau sa ai o gradina. Toamna culegi semintele pe care le pui in pamant primavara.

Chiar daca nu ai flori de la care sa culegi seminte nu am intalnit nici un gradinar care sa se supere cand am cerut cateva, iar daca nu ai un petic de pamant oricine poate avea un ghiveci.

Cu o samanta si o mana de pamant floarea e gata.

Este insa un lung sir de emotii prin trecem de la samanta la floare. Bucuria greu de descris atunci cand zarim prima frunzulita, grija vecina cu panica atunci cand transplantezi fragila planta intr-un ghiveci mai mare sau direct in gradina. 

Dupa alte multe ingrijorari prin care treci atunci cand viitoare planta trece de la copilarie la adolescenta, ajungi in fine la momentul infloririi, iar inima ta bate cu putere. Ai vrea sa trambitezi reusita ta tuturor celor gata sa te asculte.

Si prin oricate esecuri treci, si vei trece prin multe seminte care nu vor rasari sau rasaduri care vor muri sau flori care se vor imbolnavi, an dupa an vei lua tot acest proces de la capat.

Nici o dezamagire sau problema nu te poate vindeca pentru ca dupa ce ai pus prima samanta in pamant ai devenit gradinar.