Nu sunt macabra, desi unul dintre locurile mele preferate din Bucuresti este cimitirul Bellu. Este ceva melancolic si desuet acolo care nu are nici o legatura cu faptul ca este un cimitir sau ca unele din morminte sunt vechi.

Bellu este racoros si umbros, un refugiu perfect pentru plimbari.

Este posibil ca aceste plimbari prin Bucuresti sa fi insiprat momentul in care am intrat in curtea acestei biserici baptiste din Londra.

De jur imprejur curtea, in fapt un parc in miniatura, este inconjurata de zidurile inalte ale cladirilor care incet, incet au inghesuit biserica si vechile sale morminte.


Pe lespedea de mormant acoperita de muschi scrie 1850

Pe lespedea de mormant acoperita de muschi scrie 1850

Un mic ochi de iarba tunsa scurt in moda englezesca si arsa de soarele ultimelor saptamani, inconjurat de copaci si tot pe margine, printre tufe, lespezi de mormant si trunchiurile copacilor, multe, foarte multe banci.

Biserica, banci, porumbei si oameni care citesc sau mananca sau pur si simplu mediteaza in micul parc plin de vechi pietre de mormant

Biserica, banci, porumbei si oameni care citesc sau mananca sau pur si simplu mediteaza in micul parc plin de vechi pietre de mormant

Inainte de a veni pentru prima data la Londra am citi un ghid turistic al orasului si, undeva catre inceputul lui, era o fotografie: doi batrani, o doamna si un domn stateau pe o banca intr-un parc londonez fiecare citind un ziar.

Am regasit fotografia in editia recent reeditata a ghidului turistic

Am regasit fotografia in editia recent reeditata a ghidului turistic

Asta era singura imagine de care avea nevoie mintea mea infierbantata de vise si iluzii. Nici un Big Ben sau Westminter nu era dupa mine mai englezesc decat doi batrani respectabil citind asezati pe o banca in Kensington Gardens.

Romania fierbea ca si acum in chinurile eterne ale tranzitiei si englezii astia tihniti, fara griji citeau imperiali despre grijile ce macinau lumea dintr-un elegant ziar britanic, corect, calm si la obiect. In mod evident Londra nu este asa, iar ziarele britanice nu au nici in clin nici in maneca cu imaginea din capul meu.

Un barbat citind in curtea bisericii inconjurat de pacea mormintelor

Un barbat citind in curtea bisericii inconjurat de pacea mormintelor

Insa este ceva adevarat din tot ce am sperat si crezut despre Londra si londonezi, despre Marea Britanie si englezi. Tara, oamenii sunt capabili sa se uite in ambele directii cu respect. Englezii  privesc la viitor cu un ochi la trecut. Putine popoare au un mai mare respect pentru ceea ce a fost asa cum au englezii.

Faptul ca lespezile de mormant de la 1850 sunt intr-un parc deschis publicului si arata ingrijit, neatinse spune foarte mult despre mintea, sufletul si inima englezului. Ati fost recent in cimitirul Bellu? Cate din decoratiunile de bronz au rezistat jafului, cate din vechile lespezi de mormat au ramas pe locurile proiectate a fi de veci?