Pana cand nu iti afunzi mainile adanc in amestecul mirosind a copilarie, nu intelegi de ce bunica obisnuia sa faca cu varful cutitului o cruce pe coaja ei groasa si rumena atunci cand taia prima felie.  Murmura ceva, buzele abia miscate si cu varful cutitului zgaria rapid o cruce pe dosul painii, partea ce a stat pe vatra, acolo unde paine era cea mai gustoasa.

Aluatul cu seminte de susan, mac, in si germeni de grau

Aluatul cu seminte de susan, mac, in si germeni de grau

Bunica isi potrivea painea intre sani si cu un cutit lung facea semnul crucii dupa care taia prima felie. Totul semana cu un sacrificiu. Cutitul aluneca amenintator catre inima bunicii si dupa ce taia cateva felii, urmarita atent de privirile noastre, ne asezam la masa. Bunica nu era religioasa ca alte femei din sat insa painea era tratata cu reverenta cu care ea trata toate sarbatorile religioase. Cred ca painea era pentru bunica rugaciunea zilnica.

Nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor

Nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor

Multa vremea painea mea a venit de la magazin. In ultimii ani am inteles ca nimic nu miroase a acasa asa cum miroase painea proaspat scoasa din cuptor. Pentru a face din patru pereti acasa am inceput sa framant aluatul mirosind a rugaciuni. Oricat de departe as fi sunt atat de aproape dupa ce tai prima felie.

Painea pe care nici un magazin nu o vinde

Painea pe care nici un magazin nu o vinde

Cu toate acestea miracolul care schimba drojdia, apa calda, sarea si faina in paine imi este strain. Pot face paine in fiecare zi si tot nu voi intelege cum se intampa aceasta minune. Nu cred ca cineva poate explica.


Pentru ca nu este vorba de o reteta. Fiecare paine are nevoie de alta cantitate de apa si putina lume gusta aluatul pentru a vedea daca este suficient de sarat. Asa ca este un miracol.

Tot ce imi trebuie pentru un pranz delicios

Tot ce imi trebuie pentru un pranz delicios

Fac paine cu seminte (mac, in, susan alb sau negru), cu germeni de grau si de cele mai multe ori pun o mana sau doua de tarate la faina alba. Am incercat multe retete, am cumparat o placa de ceramica pe care coc paine in cuptor care imita vatra si, cred ca stiti unde voi ajunge, nici una din painile mele nu are gustul painii pe care o facea bunica.

Bunica mea a murit in valtoarea anilor de dupa Revolutie cand moartea ei a ramas o tragedie scurta. La putin vreme dupa asta noi toti ne-am intors la alergatura nebuna in care am vrut sa recuperam tot ceea ce ne-a fost rapit in anii comunismului: Coca Cola, guma, masini, case, imbracaminte.

Painea mea va avea intotdeauna mirosul copilariei si gustul vinovatiei.