Iubesc toamna. Cred ca sunt predestinata sa iubesc ploaia si aerul rece, dar mai ales torta incandescenta a frunzele zgomotoase sub picioare.

In livada mea este aproape final de sezon. Coacazele, zmeura de vara si cea de toamna si ciresele s-au terminat demult. Am cules tot ce puteam culege, si chiar daca imi pare rau si de o boaba de cireasa ramasa pe crengi, borcanele de camara imi aduc un zambet pe buze si imi confirma ca nu am motive de nemultumire.

Delicioasele prune Victoria

Delicioasele prune Victoria

Au mai ramas de cules merele. Prunele s-au terminat si ele si sunt tare mandra ca plapanzii pomisori pe care i-am plantat eu au dat pentru prima data rod anul acesta. 

Prunele Victoria au fost destul de mici. De fapt toate fructe au fost anul acesta mai mici decat de obicei.


Chiar daca seceta le-a facut mici tot ea a intensificat parfumul si a concentrat zaharul in pulpa dulce-acrisoara a prunelor. 

Nu am avut suficiente prune Victoria sa fac gem sau macar galuste. Le-am mancat direct din copac, incalzite de soare si scuipand samburii in iarba asa cum faceam cand eram mica.

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Am insa in camara dulceata de cirese albe, Napoleon si negre, dulceata de Mirabelle de Nancy, compoturi de cirese si gem de coacaze.

Zilele acestea fac si compot de pere care imi mai alina putin dorul de mirosul de fructe zemoase clocotind in zahar.

Gasesc in conservele de iarna o exprimare deplina a domesticitatii mele. In inima mea vreau ca universul meu sa se restranga, vreau sa ajung sa traiesc numai pentru gradina si bucataria mea, sunt ametita si ma simt hartuita de atatea optiuni. Vreau ca lucrurile sa fie brutal simplificate. Este ceva in mine care ma indeamna sa traiesc asemeni femeilor din secolul nu demult trecut.

Feminismul a distrus sansa mea de a avea scuza perfecta: stau acasa pentru ca asa spune cutuma timpurilor in care traiesc. Feminismul mi-a rapit sansa de a implini vocatia mea de casnica.  

O parte din recolta de cirese albe

O parte din recolta de cirese albe

Ce as face daca as putea sa fiu casnica? In camara mea ar fi sute de borcane cu bunatati: dulceata de nuci verzi si de caise intregi cu samburele inlocuit de un miez dulce de nuca, dulceata de smochine intregi, insorita dulceata de pepene galben.

As face in fiecare zi paine si in fiecare saptamana as face branza din laptele muls de la vacuta mea pe care trebuie neaparat sa o cheme Margareta.

In fiecare sfarsit de saptamana ar face somptuoase prajituri. Toate pastele ar fi facute in casa din oua cu galbensul de chihlimbar de la propriile mele gaini. As sti fiecare gaina dupa nume si fiecare floare dupa samanta.

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Dar sa nu ne lasam cuprinsi de melancolii sau nostalgii inutile inspirate de  trecerea verii sau de imposibilitatea de a gusta vreodata deliciile domesticitatii.

Imi vin mereu in minte versurile acidei Dorothy Parker cand ma simt tentata de irationale nostalgii ca acestea: “Razors pain you,/ Rivers are damp,/ Acids stain you,/ And drugs cause cramp./ Guns aren’t lawful,/ Nooses give,/ Gas smells awful./You might as well live.”

Asadar “I might as well live” chiar si fara cirese si coacaze, si caldura soarelui, si gaini, si Margareta, si suficient timp sa fac dulceata cat sa imbolnavesc de diabet o tara intreaga.

Oricat de delicioasa ar fi melancolia de la inceputul toamnei nu am vreme sa ma las purtata de ea.

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Chiar daca livada mea merge acum la culcare, obosita dupa luni intregi de munca fara oprire, eu ma pregatesc sa o curat de uscaturi, sa ii retez crengile crescute alandala, sa o pregatesc pentru un nou an. 

Pe langa livada am gradina de legume care cere rastit sa fie culeasa si cea de flori unde trebuie plantate narcise, allium si lalele, tunsi trandafirii, curatate florile ofilite si stranse semintele acum gata coapte in minuscule castaniete zgomotoase.

In plus imi ramane bucatica de pamant pe care voi incepe sa construiesc noua gradina. Voi avea o toamna plina, grea si asta ma face tare fericita.