Carand roaba dupa roaba cu fasole, cartofi, ceapa si rosii sunt constienta ca este undeva pe aproape. O simt in aerul ceva mai rece al serilor, in obrajii pudrati ai prunelor si in sunetul sec al perelor care lovesc grele pamantul.

Miroase a miere si pamant si dulceata si asta imi spune ca trebuie sa umplu camara, trebuie sa fiu sigura ca totul este inchis in borcane, gata pentru ger, gata de iarna. Da, toamna este aproape iar eu fug din calea ei.

O roaba plina cu fasole gata de curatat si uscat

O roaba plina cu fasole gata de curatat si uscat

Este un moment de bucurie si nostalgie. Am cules primii castraveti albi si la vederea lor, palizi, reflectand lumina, zemosi, crocanti si parfumati stiu sigur ca urmeaza luni lungi si reci in care le voi duce dorul.

Am plantat pentru prima data anul acesta castraveti White Wonder, un soi foarte vechi vandut si cultivat de dinainte de 1890.


Voi pastra un castravete sau doi de samanta pentru ca desi am fost sceptica la inceput acum m-am indragostit de leguma asta neobisnuita si atat de buna. 

Castravetii White Wonder: zemosi, crocanti, parfumati

Castravetii White Wonder: zemosi, crocanti, parfumati

Anul asta a fost si cel mai bun pentru brocoli. Cred ca am reusit sa prind secretul care face dintr-o planta o sursa permanenta de inflorescente verzi si fragede: decapitarea frecventa.

Cum apar primele buchetele le tai si planta speriata se ramifica. Asta este secretul lui Polichinelle: plantele vor sa faca seminte, sa se inmulteasca iar daca florile ajunse la maturitate sunt taiate planta va continua sa faca flori in incercarea disperata de a face seminte.

O noua recolta de fraged si gustos brocoli

O noua recolta de fraged si gustos brocoli

Rosiile sunt atat de grele de fructe incat m-am decis sa iau masuri drastice. Am cules doua galeti si voi pune unele la murat iar altele vor ajunge dulceata.

Mana a ajuns la unele dintre plante dar din fericire am inca suficient de multe incat nu ma plang. Si rosiile inima de bou si Lemon Boy nu sunt singurele care sunt gata de cules.

O parte din rosii vor ajunge gogonele, o alta parte dulceata

O parte din rosii vor ajunge gogonele, o alta parte dulceata

Yellow Pear au inceput sa ma bucure cu dulceata lor. Rosiile astea sub forma de lacrima ma bucura cu galbenul lor intens si optimist, este imposibil sa fiu suparata in preajma lor. Voi pastra cateva de samanta si le voi cultiva an de an.

Anul asta nu voi avea suficiente sa fac sosuri pentru iarna dar anul viitor planuiesc sa le rezerv cateva randuri si sa fac sos de rosii picant. Parca il vad pe farfurie langa o friptura de pui sau cartofi la cuptor.

Delicioasele rosii Yellow Pear in asteptarea bolului de salata si a celui cu supa

Delicioasele rosii Yellow Pear in asteptarea bolului de salata si a celui cu supa

Nu stiu daca este un optimism nemasurat sau pur si simplu teama ca daca ma opresc toamna va deveni realitate, insa este cert ca in locul mararului pus la congelator plantez acum sfecla rosie, ridichi, fasole si varza italieneasca Cavalo Nero.

Am si voi planta in continuare salata in ghivece si voi mai incerca o salata japoneza: Mizuna. Asa se intampla de fiecare data cand simt ca sezonul de insamantat se aproprie de final. Dau incapatanata din cap si mai pun o samanta in pamant. Cu speranta. Cu dorinta de a opri timpul in loc.