„Dracula is Dead: How Romanians Survived Communism, Ended It, and Emerged since 1989 as the New Italy” este o carte scrisa de fostul ambasador al Statelor Unite ale Americii la Bucuresti intre 1998 si 2001, Jim Rosapepe, si de sotia sa, jurnalista Sheilah Kast.

"Dracula Is Dead: How Romanians Survived Communism, Ended It, and Emerged Since 1989 As the New Italy" de Sheilah Kast si Jim Rosapepe

“Dracula Is Dead: How Romanians Survived Communism, Ended It, and Emerged Since 1989 As the New Italy” de Sheilah Kast si Jim Rosapepe

Este o carte de amintiri, de impresii de calatorie in Romania dar, in acelasi timp, o carte de analiza politica si reportaj.

In esenta cartea incearca ca vada adevarata Romanie dincolo de clisee (Dracula, orfani, dictatura, comunism) de aici si titlul „Dracula is Dead” („Dracula e mort”).

Este clar ca o singura carte nu va schimba mentalitati si clisee.


Insa acest volum este primul care arunca o privire indulgenta si plina de empatie asupra Romaniei si din acest motiv este o carte in care tara si oamenii ei sunt reflectati de o maniera pozitia.

Pentru straini cartea este interesanta pentru ca vorbeste despre romani, tara si obiceurile lor iar pentru romani este interesanta pentru ca pot vedea Romania prin ochii unor straini si pot afla detalii interesante si inedite despre ei si oamenii politici din tara lor.

Dar sa o luam pe rand. Strainii vor afla ca tara are o istorie lunga si interesanta, o cultura fascinanta, ca romanii sunt educati, stiu cel putin doua limbi straini, sunt ortodocsi, sunt foarte primitori, generatiile mai in varsta de barbati saruta mainile femeilor in semn de respect, ca numarul absolventilor specializati in software este mai mare in Romania decat in Statele Unite, ca in Romania poti intalni o chelnerita care il citeaza pe Aristotel, ca romanii i-au asteptat pe americani 60 de ani, ca romanii beau tuica si ca sunt primii care sa isi vorbeasca de rau tara etc.

Romanii vor afla cu surprindere ca: “Twenty years later, Romania is a thriving democracy, an economic success, and a member of NATO and the European Union.”

Despre patriarhul Teoctist autorii scriu: “Five years after the Revolution, he told an interviewer “God permitted Communism so that it could be conquered by faith”.” (Pagina 36)

Nici Dallas mania nu scapa observatiei fostului ambasador american si sotiei sale: [Larry] Hagman told an interviewer later that as soon as he got off the plane, “Somebody rushed up to me with tears in his eyes saying, ‘J.R., you saved our country!’ ” Hagman said he was told that the Ceausescu regime aired Dallas to show how corrupt America was, but Romanians saw all the glamour and asked, “Why don’t we have that?” He relished the idea that J.R. Ewing helped lay the groundwork for the Romanian Revolution of 1989. (Pagina 291)

Iar despre sarbatoarea nationala americana petrecuta la Bucuresti: ”There is nothing that compares with celebrating the Fourth of July with a bunch of people who have lived through fascism and Communism, and are now paying attention as if the declaration of your democracy holds some special meaning for the development of their democracy.” (Pagina 266)

Sunt multe alte relatari interesante in carte. Una dintre cele mai jenante este poate cea in care Radu Vasile, premier la acea vreme, il invita pe ambasadorul Statelor Unite la el acasa sa vada impreuna un meci si sa manance  ceva. Bietul ambasador ! Nu va spun mai mult va las sa descoperiti singuri.

Romania a facut multe progrese si este cert ca traind in tara nu poti vedea si percepe uriasa transformare suferita in ultimii 20 de ani (o perioada relativ scurta). Poate ingrijoratoare pentru unii sa fie comparatia pe care Rosapepe si sotia sa o fac intre Romania si Italia. Avand in vedere viata politica furtunoasa, coruptia care macina societatea italiana, comparatia nu pare a fi de bun augur.

Cartea este interesanta, dar nu a produs si cu siguranta nu va produce nici o mare transformare in felul in care Romania este perceputa de straini sau romani. Nici literatura nu are prea multe de castigat in urma publicarii acestei carti. Insa sunt foarte putine carti pe care as spune ca nu trebuie sa le citim.