Cu cat culegi mai multe flori cu atat planta produce flori in incercarea disperata de a face seminte, de a se inmulti, de a supravietui. Este un sentiment normal in lumea vietuitoarelor de tot felul. Suntem programati sa procreem. Fara copii vietile noastre sunt altfel, pierd un pic din eternitatea pe care o promite maternitatea.

Nu am devenit mama pana la varsta de 38 de ani. Nu este pentru ca nu am vrut ci pentru ca nu am putut. De-a lungul anilor am trecut prin tragedia pierderii sarcinilor si cea a zilelor in care stii ca nu esti gravida si ca sansele sa ramai devin din ce in ce mai mici cu fiecare luna.

Nu toate plantele raspund "decapitarilor" insa trandafirii moderni, daliile, lupinii, garoafele, galbenelele, anghinarea raspund cu generozitate tratamentului care pare atat de nemilos

Nu toate plantele raspund “decapitarilor” insa trandafirii moderni, daliile, lupinii, garoafele, galbenelele, anghinarea raspund cu generozitate tratamentului care pare atat de nemilos

Din experienta mea femeile care nu au facut copii pana pe la vreo 30 de ani au doar doua posibilitati: sa fie compatimite sau judecate.

Pentru ca, in mintea celor din jur, nu ai copii pentru ca nu poti, si mila este singurul sentiment pe care il inspira aceasta neputinta, sau pentru ca nu vrei si lumea judeca aspru ceea ce intrepreteaza a fi egoism, sau egocentrism, sau lene.


Lupinii raspund cu generozitate daca florile sunt culese inainte de a face seminte

Lupinii raspund cu generozitate daca florile sunt culese inainte de a face seminte

De-a lungul anilor am urat din ce in ce mai intens efectul pe care incapacitatea mea de a avea copii l-a avut asupra celor din jur.

Apropiatii si strainii iti reamintesc ca iti lipseste ceva care te-ar face complet, perfect acceptabil societatii. (Ca parinte stiu ca asta este o minciuna. Nu am scapat de nici una din nesigurantele mele, societatea – cine o mai fi si ea? – nu ma accepta mai usor, nu am devenit in nici un fel completa. Ba maternitatea a adaugat hibelor mele o permanenta groaza ca ceea ce fac nu fac bine, ca sunt nedemna de puterea, de responsabilitatile pe care le are o mama.)

Dalia 'Bumble Rumble' a inflorit acum catva zile pentru prima oara in gradina mea

Dalia ‘Bumble Rumble’ a inflorit acum catva zile pentru prima oara in gradina mea

Ani de zile am trait repetat momentul acela cand, imediat dupa ce am facut cunostinta cu cineva si am fost cantarita din priviri, dupa ce am trecut peste obligatoriile nume, profesie, stare maritala, a aparut scurt intrebarea: “Aveti copii?” Pentru cineva care tocmai a pierdut o sarcina, care s-a trezit in acea dimineata si a aflat ca iar nu este gravida, care si-a felicitat verisoara de 25 de ani care a nascut al treilea copil, intrebarea asta vine ca un cutit in stomac.

Cum sa explici cuiva ca in spatele raspunsului: “Nu, nu avem copii”, se afla ani de agonie? Asa ca dupa cateva ori in care am adaugat un dar… dupa raspuns, am abandonat sa ma mai explic.

Efectul unei confesiuni  facute unui strain are mai mult efect asupra ta decat asupra omului pe care cel mai sigur nu il vei mai vedea niciodata in viata ta.

Un land de dalii in gradina mea

Un land de dalii in gradina mea

Inteleg procesul din spatele intrebarii “Aveti copii?”, stiu ca oamenii leaga prietenii cu cei cu care au ceva in comun, cu cei cu care intr-un fel sau altul seamana, ca viata celor fara copii este, in mod firesc, de cele mai multe ori foarte diferita de a celor care au copii.

Insa… De ce?

Banuiesc ca trebuie sa treci prin experienta asta ca sa judeci efectul pe care o simpla intrebarea, aruncata de cele mai multe probabil din automatist, o are asupra strainului din fata ta.

Dalia 'Mistigris'. Trebuie sa o vezi sa crezi ca e adevarata. Langa ea sunt flori de oregano

Dalia ‘Mistigris’. Trebuie sa o vezi sa crezi ca e adevarata. Langa ea sunt flori de oregano

Nu am judecat niciodata pe cineva care nu are sau decide sa nu aiba copii desi poate ar putea. Cineva care nu se crede capabil sau caruia, pur si simplu nu-i plac copii, trebuie apreciat pentru taria de caracter de a lua o decizie care il expune criticii nemiloase a celor din jur.

Eu cred ca sunt de judecat cei ce fac copii ca mai apoi sa ii trateze ca pe buruieni, cei ce distrug viata copiilor lor pentru ca nu realizeaza ca, de la nasterea lor si pana la moartea ta, fiecare secunda inseamna grija pentru ei si totala uitare de sine.

Am devenit mama la 38 de ani. Era ca intamplarea asta sa nu aiba loc in viata mea si sa distrug viata omului pe care il iubesc care si-a dorit cu disperare sa devina tata. Gandul asta si astazi ma face sa ma cutremur.