Nu mai simt durerea de spate cu care trebuie sa ma obisnuiesc sa traiesc. Este o coabitare care din cand in cand imi va aduce aminte ca intotdeauna trebuie platit un pret pentru placeri.

Gradinaritul nu este o indeletnicire delicata si usoara, cu cat il iubesti mai tare cu atat doare mai tare. Imi place sa sap. Daca cineva ar spune: “Incepi aici si termini dincolo si pentru asta iti dau lingurita asta”, eu sunt gata. Voi sapa transee cu unghiile si voi sta aplecata ore intregi fara sa cedez durerii.

Zapada s-a asezat in calea fericirii mele

Zapada s-a asezat in calea fericirii mele

Cand sapi uiti de tine. Este o meditatie profunda asemeni celei in care cad femeile din India atunci cand toaca marunt ingredientele pentru mancare. Daca tocatul ingredientelor pentru mancare, ritmic, monoton, solitar, de al carui final esti surprins, este considerat in India meditatie, atunci sapatul este varianta sa pe care eu o folosesc pe post de terapie.

Cred ca asta este medicamentul pe care gradina il are gata impotriva durerilor mele de spate: cand sap si sadesc si prasesc ma cufund intr-o lume linistita, perfecta, fara gust, culoare si libera de orice pasiune. Munca asta fizica ma arunca intr-o stare de externuare care imi goleste mintea si ma lasa senina si fericita, plina de viata. Cred ca gradinaritul are pentru mine aceleasi valente pe care le are lectura. Si intr-un caz si in celalalt ma las transportata departe de viata mea.


Tufa de buxus sempervirens a stat in iarna asta cam prea mult sub zapezi

Tufa de buxus sempervirens a stat in iarna asta cam prea mult sub zapezi

De aceasta stare am nevoie cum. A fost si inca mai este iarna. Si sunt satula. Am nevoie de miscare, de meditatie si de o durere zdravana de spate. Ma simt imobila si inutila. Micile treburi din gradina sunt insuficiente pentru a satisface nevoia mea gradinarit.

Si am atata treaba… Anul acesta lista lunga de legume pe care le voi insamanta cuprinde varietati italienesti, romanesti, franceze si englezesti. Am ales tot ce a supravietuit cu onoare anilor trecuti si tot ce mi s-a parut memorabil prin gust.

Era o vreme in care incercam orice insa nu mai am vreme de experimente de mare anvergura. Acum compar diversele varietati folosind numai cateva plante. Daca trec testul apar pe lista, daca nu, nu.

Fasolea Borlotto Lingua di Fucco este incontenstabil una dintre cele mai gustoase pe care le-am crescut pana acum. Imi plac pastaile fierte, in salate, boabele proaspete in sosuri de rosii si in fine, in inima iernii, un castron de fasole uscata batuta este de neegalat. Boabele sunt mari, plantele sunt usor de ingrijit iar Borlotto Lingua di Fucco s-a permanentizat in gradina mea. In plus e greu sa gasesti o fasole mai frumoasa.

Fasolea pestrita este atat de frumoasa, atat de gustoasa ...

Fasolea pestrita este atat de frumoasa, atat de gustoasa …

Anghinarea “Green Globe” este si va ramane planta pe care voi vrea sa o seman mereu. Am un plan precis: sa umplu gradina cu anghinare. Nu numai pentru ca imi place in pizza sau salate sau in mancarea de pui cu lamaie ci pentru ca nu cred ca exista o planta care sa egaleze anghinarea prin maiestate si alura.

Am incercat in ultimii zece ani multe soiuri de sfecla. Sfecla de petiol, sfecla de radacina si pentru toate aceste, multe varietati. Imi place sfecla de radacina “Burpees Golden” pentru ca este neobisnuita. Este dulce ca toate sfeclele, insa culoarea ei nu este obisnuitul sangeriu ci un galben intens si vesel. Italianca “Chioggia” are radacina in cercuri concentrice de roz si alb, alternand cu eleganta.  Este dulce dar mai presus de orice este tare frumoasa si asta este un motiv suficient pentru a ramane in gradina mea.

Anghinarea "Green Globe" in primavara anului trecut. Din 10 plante cred ca am ramas cu 7. Voi vedea cand iarna ma va lasa sa evaluez situatia

Anghinarea “Green Globe” in primavara anului trecut. Din 10 plante cred ca am ramas cu 7. Voi vedea cand iarna ma va lasa sa evaluez situatia

Intr-o calatorie in Italia am mancat deliciosul “Cima di Rapa” sau “brocoli di rape”. Mi-a ramas in minte si in inima si bineinteles ca am cautat si cumparat seminte imediat ce am gasit. Leguma este un fel de brocoli de la care se mananca tot, frunze, boboci, flori si care are un gust intens, puternic, unic. Brocoliul are intotdeauna un loc special rezervat in gradina mea de legume pe care vor imparti de acum incolo cu  “Cima di Rapa”. Nu are ce sa faca, trebuie sa accepte situatia. Cu totii avem dreptul sa avem favoriti.

Brocoliul Santee este frumos, fraged si fecund. Cateva tufe ajung pentru recolte cu adevarat abundente

Brocoliul Santee este frumos, fraged si fecund. Cateva tufe ajung pentru recolte cu adevarat abundente

Pe lista de experimente se inscrie anul asta spanacul japonez “Hohei”, guliile mov “Azur Star” si rubarba “Victoria” ale carei seminte le-am primit de la un prieten. Tot ce pot spune despre toate astea este: om trai si om vedea! Daca trec testul vor reveni si anul viitor. Daca nu, nu. Cu rubarba va fi mai greu insa daca in cativa ani nu da rezultate locul ei va fi luat de alte varietati de rubarba. Ce vreau de la rubarba? In principal multe, foarte multe frunze care sa nu fie atoase. Nu cer mult.

Asadar vedeti ca nu pot sta locului. Ce vreau sa fac si voi incepe de saptamana viitoare este sa insamantez garoafele. Asta ma va transporta din depresie direct in bratele tandre ale meditatiei si in cele brutale, care ma fac sa ma simt in viata, ale durerii de spate.