Simti? Aerul miroase a pere coapte si scortisoara si a paturi scoase din dulap. Sosetele groase asteapta cuminti in sertar si ploaia bate in geam.

Urasc frigul insa ador toamna. Este una dintre acele contradictii pe care nu le pot explica. Este vremea in care privesc copacii cu gandul la fierastrau si foarfeca dar mai ales cu gandul la camara.

Nu a fost cel mai bun an pentru fructe mari, insa a fost un an excelent pentru fructe bune, pline de gust si parfum. Seceta a lasat carnea micilor pere si prune parfumata intens si plina de zahar.

Perele in siropul roz si parfumat

Perele in siropul roz si parfumat

Pana acum am asistat neputincioasa la fuga perelor din copaci. Cu zgomot surd le auzeam cazand in iarba semn ca sunt gata de cules. N-am avut vreme de ele. Pana acum.


Zilelele astea am cules rapid cateva galeti. Sunt fructe pe care le strangi fara prea multa tragere de inima: zmeura, mure, coacaze, afine. Culegi, si culegi, si vasul din mainile tale nu se mai umple.

Cu merele si perele si prunele galetile devin rapid neincapatoare.  Este adevarat ca irezistibila tentatie de a musca din fructe prelungeste culesul, insa fructele trebuie verificate. Nu?!

Perii mei, generosi in fiecare an, incarcati cu fructe parfumate si zemoase

Perii mei, generosi in fiecare an, incarcati cu fructe parfumate si zemoase

Stiind exact cat de dulci sunt perele, ajunsa in bucatarie, voi putea face compotul de pere cu scortisoara fara sa pun prea mult zahar sau prea putin.

Compotul asta de pere este aromat si dulce si are o culoare roz discreta si delicata. Este bun cald sau rece, pe post de mic dejun sau desert si mai presus de orice este excelent pus in borcane si mancat in mijlocul iernii cand totul in jur este gri, rece si trist.

Mirosul asta de bazar si povesti orientale este leacul impotriva inevitabilelor depresii din mijlocul iernii.

Ciocolata neagra transforma un simplu compot intr-un extravagant desert

Ciocolata neagra transforma un simplu compot intr-un extravagant desert

Curat perele de coaja si las codita neatinsa pentru ca imi pare ca arata mai bine asa. In plus codita este manerul perfect de care para poate fi apucata atunci cand patineaza enervant in farfurie, iar tu, atatat de miscarile ei bruste si de aromele ei seducatoare, vrei sa musti cat mai repede din pulpa ei apetisanta.

Pun perele in apa indulcita cu zahar si acrita cu zeama de lamaie. Nu pun foarte multa apa, numai atata cat sa le acopar. Peste perele curatate de coaja si scobite de samburi pun cateva betisoare de scortisoara. 

Fierb totul si cand perele sunt fierte insa fara sa devina prea moi le pun in borcane. Cele care raman in oala se topesc rapid, parca nici nu au fost, insa daca macar cateva scapa ajung desert.

Ce schimba niste biete pere in sirop intr-un  extravagant desert? Ciocolata neagra topita in putin lapte sau si mai bine in putina frisca nebatuta incinsa pe aragaz. Imi veti multumi…